Fac parte din categoria oamenilor care cred ca omul e programat sa fie bun. (Daca Dumnezeu a facut sa fie asa, jos palaria). Sunt de parere ca solidaritatea, empatia, dorinta de a-ti ajuta semenii si de a face lucruri bune in general sunt trasaturi pe care fiecare om le are instinctiv. Cateodata insa, impulsul de a face bine celui de langa tine este estompat de dragostea de sine, care prevaleaza in fata oricarui alt sentiment. Fie ca vrem sau nu, ne iubim intai pe noi insine si apoi pe ceilalti. Si asa ar si trebui sa fie. A te iubi pe tine insuti nu e neaparat un lucru rau atata timp cat nu dobandesti un cult al personalitatii!!
Insa, pentru a fi mai des buni cu ceilalti am inventat religia. Aceasta ar trebui sa ne ajute sa ne descoperim partea altruista si sa o facem sa iasa la suprafata. Invataturile oricarei religii ar trebui sa se limiteze la cum poate un individ sa sprijine un alt individ sau mai multi, astfel incat in ansamblu toti cei implicati sa iasa mai castigati. Ar trebui sa realizam ca atunci cand dam bani unui sarac, de exemplu, ii dam un impuls sa produca din nou bogatie pentru el si implicit pentru societatea in care traieste. Extrapoland, ajutand un sarac cu bani ar trebui sa ne faca si noua insine viata mai buna, sau oricum in niciun caz nu mai rea.
Desigur, nu intotdeauna rasplata binelui e palpabila si poate si de asta decidem sa nu mai fim solidari, chiar daca suntem credinciosi. Mai ramane Dumnezeu, care trebuie sa ii ajute pe cei aflati la nevoie. Insa partea proasta in toata povestea asta e ca Dumnezeu nu poate ajuta totdeauna direct pe cel nevoias. Are nevoie de oameni care sa faca asta si de obicei nu are o discutie cu fiecare in parte. Woody Allen are o replica geniala intr-unul dintre filmele sale, in care spune ca lumea ar fi un loc mai bun daca oamenii ar inceta sa mai creada ca prin religie au o cale de comunicare directa cu Dumnezeu. Nu a comunica direct cu Dumnezeu e toata ideea crestinismului, ci cultivarea bunatatii din fiecare om. Nu ar trebui sa apara Dumnezeu in vis sau in orice alta forma pentru ca eu, tu, el sa ne dam seama ca a face bine e bine…Concretizeaza-ti bunele intentii si poate gasesti drumul catre rai!
Dupa cum cred si e bine sa fie asa,nu cred ca e o intamplare faptul ca ti-am citit aceasta mica referinta si opinie a drumului catre rai sau lemente inductive care ar putea sa ma debaraseze de incarcatura spirituala si sa ma promoveze intr-o cultura a bunului simt,al responsabilitati si a unei credibilitati mult mai mari, de aceasta data ceva mai palpabila!
RăspundețiȘtergereAdevarat lucru este ca lucrurile palpabile sunt mai de prisos, iar dorinta primordiala este ca ele sa existe in orice esenta a lucrurilor fundamentale crestine!Intr-o mica paralela as putea pune eticheta religiei ca fiid un mic ansamblu care este nu altceva decat un "semn de circulatie "care iti da impulsul si orientarea de care fiecare avem nevoie,mai ales in aceste timpuri.Cineva a gandit ca e obositor sa merg la magazinul de pe colt,la cel de pe B-dul... ,de la intersectia..si a facut un complex, un Mall in care se intrunesc toate nevoile mele.
Acum eu am vorbit dintr-o perspectiva putin superficila,ideea concludenta care o detin consta in simplu fapt ca drumurile catre cele doua destinatii ar putea fii la fel de frumos pavate,fara religie s-ar dispersa in mintea contemporanului ideea de Dumnezeu si conduita crestina autentica,caci pe zi ce trece vedem doar pavelele cele din "Stanga" si rarefiem responsabilitatea individului fata de divinitate.Un exemplu mic Bogdan ...o lasi mai moale cu scoala sau nu mergi deloc,devi un agramat...o lasi mai putin cu Biserica si religia devi un ateu...iar palpabilul apare si dispare!....Interesant comentariu din multe aspecte!bv.