Fac parte din categoria oamenilor care cred ca omul e programat sa fie bun. (Daca Dumnezeu a facut sa fie asa, jos palaria). Sunt de parere ca solidaritatea, empatia, dorinta de a-ti ajuta semenii si de a face lucruri bune in general sunt trasaturi pe care fiecare om le are instinctiv. Cateodata insa, impulsul de a face bine celui de langa tine este estompat de dragostea de sine, care prevaleaza in fata oricarui alt sentiment. Fie ca vrem sau nu, ne iubim intai pe noi insine si apoi pe ceilalti. Si asa ar si trebui sa fie. A te iubi pe tine insuti nu e neaparat un lucru rau atata timp cat nu dobandesti un cult al personalitatii!!
Insa, pentru a fi mai des buni cu ceilalti am inventat religia. Aceasta ar trebui sa ne ajute sa ne descoperim partea altruista si sa o facem sa iasa la suprafata. Invataturile oricarei religii ar trebui sa se limiteze la cum poate un individ sa sprijine un alt individ sau mai multi, astfel incat in ansamblu toti cei implicati sa iasa mai castigati. Ar trebui sa realizam ca atunci cand dam bani unui sarac, de exemplu, ii dam un impuls sa produca din nou bogatie pentru el si implicit pentru societatea in care traieste. Extrapoland, ajutand un sarac cu bani ar trebui sa ne faca si noua insine viata mai buna, sau oricum in niciun caz nu mai rea.
Desigur, nu intotdeauna rasplata binelui e palpabila si poate si de asta decidem sa nu mai fim solidari, chiar daca suntem credinciosi. Mai ramane Dumnezeu, care trebuie sa ii ajute pe cei aflati la nevoie. Insa partea proasta in toata povestea asta e ca Dumnezeu nu poate ajuta totdeauna direct pe cel nevoias. Are nevoie de oameni care sa faca asta si de obicei nu are o discutie cu fiecare in parte. Woody Allen are o replica geniala intr-unul dintre filmele sale, in care spune ca lumea ar fi un loc mai bun daca oamenii ar inceta sa mai creada ca prin religie au o cale de comunicare directa cu Dumnezeu. Nu a comunica direct cu Dumnezeu e toata ideea crestinismului, ci cultivarea bunatatii din fiecare om. Nu ar trebui sa apara Dumnezeu in vis sau in orice alta forma pentru ca eu, tu, el sa ne dam seama ca a face bine e bine…Concretizeaza-ti bunele intentii si poate gasesti drumul catre rai!
sâmbătă, 8 octombrie 2011
sâmbătă, 10 septembrie 2011
De ce nu ne permitem sa fim aroganti?
Romanii, printre care ma numar si eu, tind sa fie foarte critici cu alte popoare, ajungand in final aproape intotdeauna la concluzia ca e mai bine in Romania. De ce? Pentru ca suntem un popor de oameni inteligenti, avem multe talente, atat pe plan artistic cat si sportiv, pentru ca stim sa ne distram, avem peisaje frumoase, bla bla bla. Sunt de acord cu toate aceste motive ale atasamentului national, numai ca timpul folosit ar trebui sa fie cel trecut. Nici macar peisajele nu au rezistat galopului haotic al romanilor inspre libertate si democratie. (libertatea nu ar trebui sa presupuna si libertatea de a arunca gunoaie pe marginea raului dupa gratar)..
Care sunt motivele care ne-ar face astazi sa avem intradevar dreptate atunci cand spunem ca e mai bine in Romania? Cat mai putem trai din gloria anilor trecuti? Pana cand o sa fim mandri doar de Steaua din 86, de Nadia Comaneci sau de Gheorghe Hagi? Nu afirm ca nu ar trebui sa fim mandri de ei, dimpotriva, insa ce cred este ca a sosit momentul sa avem si alte modele. A sosit momentul sa construim valori.
Ar trebui sa vedem ca alte tari, pe care noi le consideram ca avand oameni mai prosti ca noi, mai grasi sau mai netalentati, sunt mult inaintea noastra in ce priveste gradul de civilizatie. Nu ma refer aici doar la faptul ca o duc mai bine, pentru ca romanii cred ca simplul fapt de a avea bani semnifica civilizatie....mai trebuie sa stii si ce sa faci cu ei. O natiune poate sa recupereze un decalaj economic si prin promovarea mentalitatii de invingator. Avem o nevoie acuta de invingatori...de romani care sa fie perceputi ca invingatori. Si daca este sa avem infranti, fie ca ei sa piarda luptandu-se pana la final cu sete de victorie.. Competitiile intre natiuni sunt razboaiele de astazi. Ele reprezinta mai mult decat sport, muzica sau orice x talent..In joc este mandria de a fi invingator pentru tara ta. Lucrurile astea chiar conteaza, nu sunt vorba in vant.
Noi nu am fost niciodata invingatori. Mereu ne-am bucurat ca nu am fost invinsi prea tare..Acum nimeni nu mai vrea sa ne cucereasca, dar noi tot simtim nevoia sa ne aparam. Poate ca a sosit momentul sa ne construim o ofensiva...Sa devenim intradevar proactivi si oricat de naiv ar suna, chiar sa facem ceva pentru tara asta...fara aroganta. Astept clipa in care o sa avem destule motive sa fim aroganti si sa ne permitem sa criticam in stanga si in dreapta alte popoare. Deocamdata ar trebui sa invatam de la toti. Suntem la acel nivel..Ne aflam intr-o groapa neagra care se adanceste tot mai mult. Nici nu incercam sa iesim, sa gasim o solutie, sa incepem de undeva. Nu incercam sa ne modelam mentalitatea chiar daca vedem ca ne duce catre nicaieri. In continuare gandim pe termen scurt, mintim si niciodata nu ducem la bun sfarsit un lucru!
As vrea sa fim un popor naiv, prost si gras, sa vad unde o sa ne duca...pentru ca drumul pe care am apucat-o nici nu e asfaltat nici nu duce catre o destinatie concreta!
Care sunt motivele care ne-ar face astazi sa avem intradevar dreptate atunci cand spunem ca e mai bine in Romania? Cat mai putem trai din gloria anilor trecuti? Pana cand o sa fim mandri doar de Steaua din 86, de Nadia Comaneci sau de Gheorghe Hagi? Nu afirm ca nu ar trebui sa fim mandri de ei, dimpotriva, insa ce cred este ca a sosit momentul sa avem si alte modele. A sosit momentul sa construim valori.
Ar trebui sa vedem ca alte tari, pe care noi le consideram ca avand oameni mai prosti ca noi, mai grasi sau mai netalentati, sunt mult inaintea noastra in ce priveste gradul de civilizatie. Nu ma refer aici doar la faptul ca o duc mai bine, pentru ca romanii cred ca simplul fapt de a avea bani semnifica civilizatie....mai trebuie sa stii si ce sa faci cu ei. O natiune poate sa recupereze un decalaj economic si prin promovarea mentalitatii de invingator. Avem o nevoie acuta de invingatori...de romani care sa fie perceputi ca invingatori. Si daca este sa avem infranti, fie ca ei sa piarda luptandu-se pana la final cu sete de victorie.. Competitiile intre natiuni sunt razboaiele de astazi. Ele reprezinta mai mult decat sport, muzica sau orice x talent..In joc este mandria de a fi invingator pentru tara ta. Lucrurile astea chiar conteaza, nu sunt vorba in vant.
Noi nu am fost niciodata invingatori. Mereu ne-am bucurat ca nu am fost invinsi prea tare..Acum nimeni nu mai vrea sa ne cucereasca, dar noi tot simtim nevoia sa ne aparam. Poate ca a sosit momentul sa ne construim o ofensiva...Sa devenim intradevar proactivi si oricat de naiv ar suna, chiar sa facem ceva pentru tara asta...fara aroganta. Astept clipa in care o sa avem destule motive sa fim aroganti si sa ne permitem sa criticam in stanga si in dreapta alte popoare. Deocamdata ar trebui sa invatam de la toti. Suntem la acel nivel..Ne aflam intr-o groapa neagra care se adanceste tot mai mult. Nici nu incercam sa iesim, sa gasim o solutie, sa incepem de undeva. Nu incercam sa ne modelam mentalitatea chiar daca vedem ca ne duce catre nicaieri. In continuare gandim pe termen scurt, mintim si niciodata nu ducem la bun sfarsit un lucru!
As vrea sa fim un popor naiv, prost si gras, sa vad unde o sa ne duca...pentru ca drumul pe care am apucat-o nici nu e asfaltat nici nu duce catre o destinatie concreta!
miercuri, 31 august 2011
USA vs Romania (part 2)
Din cauza faptului ca o zi are doar 24 de ore, efectiv nu am mai avut timp sa postez nimic pe blog in ultimele saptamani. Coroborat cu faptul ca laptop-ul meu se taraste in urma interactiunii cu sarbii, nici internetul nu mai cupleaza, asa ca am ramas nepostat timp de vreo luna jumate..Azi, in sfarsit am reusit sa intru in posesia unui laptop si pot naviga tanar si linistit.
Cum i se intampla oricarui student strain care merge sa munceasca si sa calatoreasca in State, partea cu munca imi ocupa mai mult timp decat partea cu calatoritul. Am inceput sa lucrez la un magazin care vinde haine, pe langa job-ul de la supermarket. In principiu ma ocup cu imprimat tricouri, ceea ce nu presupune un efort considerabil, insa statul in picioare 12 ore nu e tocmai ceea ce trupul meu doreste:D.
Ce am mai reusit sa descopar din USA in ultimele saptamani?...In primul rand am reusit sa ma adaptez intr-un final la ritmul de munca american si acum chiar si cu 2 job-uri nu mai e atat de dificil. E ca mersul pe bicicleta...iti intra in reflex de la un anumit timp..
In al doilea rand, m-am imprietenit cu cativa americani. Chiar daca, dupa cum spuneam in episodul anterior, nu sunt cei mai cunoscatori si educati oameni din lume, majoritatea au inteligenta nativa. Cei cu care am socializat sunt foarte spontani, si binenteles extrem de sociabili. E genul acela de inteligenta pe care numai experienta de viata ti-o poate da. Probabil datorita faptului ca cei mai multi dintre ei lucreaza de tineri, abilitatile de comunicare s-au dezvoltat mai mult decat ar fi fost cazul:d.
Am ajuns la concluzia ca a locui in State poate fi de fapt destul de placut. Dupa ce m-am obisnuit cu munca, am reusit sa imi canalizez un procentaj din energie si pentru descoperirea placerilor americane. Am interactionat cu cateva tinere studente americance si am descoperit o mentalitate cu totul diferita fata de cea a romancelor. Faptul ca vii dintr-o tara despre care probabil ele nici macar nu au auzit poate fi destul de exotic si atractiv. Desi se spune ca americanii sunt pudici, si desi sexul nu apare in media in fiecare zi, cum se intampla la noi, totusi nu intra in sfera subiectelor tabu cand vine vorba de relatiile interpersonale. (Noi stam mai rau la capitolul asta, desi “sexu-i peste tot”).
Intre timp am vizitat si cateva orase dimprejur si am realizat ca nu am nimerit in cel mai potrivit loc. SUA nu inseamna Wildwood. De fapt Wildwood e probabil la nivelul cel mai de jos in ce priveste posibilitatile de distractie. Nici obiectivele turistice sau cladirile impresionante nu se gasesc la fiecare metru patrat.:D Cape May sau Atlantic City iti ofera o perspectiva mai larga asupra ceea ce poti face aici daca ai ceva bani. Cazinouri care te imbie cu bautura mocca sau toate brand-urile de haine (si nu numai) pe care ti le poti imagina, toate aglomerate intr-un singur oras, pot constitui tentatii destul de mari cand ai 23 de ani.
In comparatie cu ce se intampla in Romania, aici chiar iti poti permite sa cumperi destul de multe lucruri…da firma… intr-o luna, chiar lucrand un job de mana a 3-a (lucru de asteptat de altfel:D)…Dincolo de faptul ca preturile sunt acceptabile, promotiile sunt peste tot, iar gama de produse este, binenteles, mult mai mare decat la noi. Nu ai cum sa nu gasesti ceva care sa iti placa intr-atat de mult incat sa dai banu jos. In Cluj s-a intamplat sa vin cu banii inapoi acasa dupa o raita prin magazine. Prin urmare am achizitionat ceva produse in urma vizitelor..
In mai putin de o luna ma intorc in Romania, avand in bagaj mai mult decat lucruri…Mai este plin de o alta mentalitate si de cum poti profita de tot ce-i in jurul tau mai mult decat ai facut-o pana acum. E un lucru util ca romanii se pot adapta usor intr-o tara cu totul diferita, insa ar fi si mai bine daca ar aduce partile bune din ce inseamna o alta civilizatie si le-ar utiliza pentru a descurca itele incurcate ce se intind peste Romania acum.
Cum i se intampla oricarui student strain care merge sa munceasca si sa calatoreasca in State, partea cu munca imi ocupa mai mult timp decat partea cu calatoritul. Am inceput sa lucrez la un magazin care vinde haine, pe langa job-ul de la supermarket. In principiu ma ocup cu imprimat tricouri, ceea ce nu presupune un efort considerabil, insa statul in picioare 12 ore nu e tocmai ceea ce trupul meu doreste:D.
Ce am mai reusit sa descopar din USA in ultimele saptamani?...In primul rand am reusit sa ma adaptez intr-un final la ritmul de munca american si acum chiar si cu 2 job-uri nu mai e atat de dificil. E ca mersul pe bicicleta...iti intra in reflex de la un anumit timp..
In al doilea rand, m-am imprietenit cu cativa americani. Chiar daca, dupa cum spuneam in episodul anterior, nu sunt cei mai cunoscatori si educati oameni din lume, majoritatea au inteligenta nativa. Cei cu care am socializat sunt foarte spontani, si binenteles extrem de sociabili. E genul acela de inteligenta pe care numai experienta de viata ti-o poate da. Probabil datorita faptului ca cei mai multi dintre ei lucreaza de tineri, abilitatile de comunicare s-au dezvoltat mai mult decat ar fi fost cazul:d.
Am ajuns la concluzia ca a locui in State poate fi de fapt destul de placut. Dupa ce m-am obisnuit cu munca, am reusit sa imi canalizez un procentaj din energie si pentru descoperirea placerilor americane. Am interactionat cu cateva tinere studente americance si am descoperit o mentalitate cu totul diferita fata de cea a romancelor. Faptul ca vii dintr-o tara despre care probabil ele nici macar nu au auzit poate fi destul de exotic si atractiv. Desi se spune ca americanii sunt pudici, si desi sexul nu apare in media in fiecare zi, cum se intampla la noi, totusi nu intra in sfera subiectelor tabu cand vine vorba de relatiile interpersonale. (Noi stam mai rau la capitolul asta, desi “sexu-i peste tot”).
Intre timp am vizitat si cateva orase dimprejur si am realizat ca nu am nimerit in cel mai potrivit loc. SUA nu inseamna Wildwood. De fapt Wildwood e probabil la nivelul cel mai de jos in ce priveste posibilitatile de distractie. Nici obiectivele turistice sau cladirile impresionante nu se gasesc la fiecare metru patrat.:D Cape May sau Atlantic City iti ofera o perspectiva mai larga asupra ceea ce poti face aici daca ai ceva bani. Cazinouri care te imbie cu bautura mocca sau toate brand-urile de haine (si nu numai) pe care ti le poti imagina, toate aglomerate intr-un singur oras, pot constitui tentatii destul de mari cand ai 23 de ani.
In comparatie cu ce se intampla in Romania, aici chiar iti poti permite sa cumperi destul de multe lucruri…da firma… intr-o luna, chiar lucrand un job de mana a 3-a (lucru de asteptat de altfel:D)…Dincolo de faptul ca preturile sunt acceptabile, promotiile sunt peste tot, iar gama de produse este, binenteles, mult mai mare decat la noi. Nu ai cum sa nu gasesti ceva care sa iti placa intr-atat de mult incat sa dai banu jos. In Cluj s-a intamplat sa vin cu banii inapoi acasa dupa o raita prin magazine. Prin urmare am achizitionat ceva produse in urma vizitelor..
In mai putin de o luna ma intorc in Romania, avand in bagaj mai mult decat lucruri…Mai este plin de o alta mentalitate si de cum poti profita de tot ce-i in jurul tau mai mult decat ai facut-o pana acum. E un lucru util ca romanii se pot adapta usor intr-o tara cu totul diferita, insa ar fi si mai bine daca ar aduce partile bune din ce inseamna o alta civilizatie si le-ar utiliza pentru a descurca itele incurcate ce se intind peste Romania acum.
marți, 19 iulie 2011
USA versus stupidity (Pearls „Harbour” from american people)
Intamplarile povestite mai jos nu sunt un pamflet, dar cu siguranta pot fi tratate ca atare. Ele reprezinta extrase reale din gandirea americana, imbibata de istorie si cunoastere in general
1. Americanca adresandu-se unui sarb:
„Do you have a lot of Siberian Tigers in Serbia?”
Aveti multi tigri siberieni in Serbia?????
2. Americanca adresandu-se lui Cristi, serios si cat se poate de pe bune:
„So, in Romania do you have Dragons???”
Asadar, in Romania aveti dragoni????
3. Americanca vorbind cu un sarb:
„You’re from Serbia...so that means that you live in Russia.!!!!”
Esti din Serbia....deci asta inseamna ca traiesti in Rusia!!!
4. Chelnerita americanca de la Pizza Hut catre mine si Cristi in prima zi in Wildwood:
„In Romania you speak russian????”
In Romania vorbiti rusa?
5. Americanca socializand si vorbind serios:
„You’re from Romania...nice....so, do you know romanian?????...:D
Esti din Romania......frumos....si,stii limba romana????
6. American vorbind cu sarb:
Sarb: „I’m from Serbia!”
American: „Serbia New Jersey????...or which one??”
Sarb:Sunt din Serbia!
American: Serbia din statul New Jersey sau care Serbia?
7. Eu vorbind cu o americanca:
Eu: „Can you please tell me what’s the time?”
Americanca: „Sorry but I don’t know to read the clock. I read only digital clocks...:D!!!!...
Eu: Imi zici te rog cat e ceasul?
Americanca: Imi pare rau, nu pot citi ora numai de pe ceasuri digitale
Fata chiar nu stia sa citeasca ora de pe un ceas de perete...efectiv....la 23 de ani..:D
1. Americanca adresandu-se unui sarb:
„Do you have a lot of Siberian Tigers in Serbia?”
Aveti multi tigri siberieni in Serbia?????
2. Americanca adresandu-se lui Cristi, serios si cat se poate de pe bune:
„So, in Romania do you have Dragons???”
Asadar, in Romania aveti dragoni????
3. Americanca vorbind cu un sarb:
„You’re from Serbia...so that means that you live in Russia.!!!!”
Esti din Serbia....deci asta inseamna ca traiesti in Rusia!!!
4. Chelnerita americanca de la Pizza Hut catre mine si Cristi in prima zi in Wildwood:
„In Romania you speak russian????”
In Romania vorbiti rusa?
5. Americanca socializand si vorbind serios:
„You’re from Romania...nice....so, do you know romanian?????...:D
Esti din Romania......frumos....si,stii limba romana????
6. American vorbind cu sarb:
Sarb: „I’m from Serbia!”
American: „Serbia New Jersey????...or which one??”
Sarb:Sunt din Serbia!
American: Serbia din statul New Jersey sau care Serbia?
7. Eu vorbind cu o americanca:
Eu: „Can you please tell me what’s the time?”
Americanca: „Sorry but I don’t know to read the clock. I read only digital clocks...:D!!!!...
Eu: Imi zici te rog cat e ceasul?
Americanca: Imi pare rau, nu pot citi ora numai de pe ceasuri digitale
Fata chiar nu stia sa citeasca ora de pe un ceas de perete...efectiv....la 23 de ani..:D
Romania-i peste tot...
...in scari de bloc..in sali de clasa ...sau in USA non-stop!!!
Dupa o luna petrecuta in WILDWOOD am reusit in sfarsit sa explorez viata de noapte. Am fost la o asa numita European Party, intr-un club (random) pe o terasa la etaj, care s-a dovedit a fi de fapt o Romanian Party...Cred ca e usor de ghicit ce nationalitate avea DJ-ul rezident din clubul respectiv:d???!!!!???... Il cheama Bogdan si e din Alba...fost dj in Bamboo, dupa spusele sale. E de cativa ani in Wildwood si promoveaza muzica romaneasca printre americani si europeni in acelasi timp:D.
Au fost vreo 8 piese romanesti numai intr-o ora si jumatate cat am stat in club. Dansau mexicanii, rusii, americanii (si ce alte natii or mai fi fost pe acolo) pe Guess Who, Alexandra Stan si Christian D, ceva de speriat. La un moment dat am auzit si „sus pe bar”...asa ca atmosfera era ca intr-un club din tara. Presarat cu Jager si cateva beri, si binenteles cu un dulce grai romanesc in jur (cred ca vreo 30 % din oamenii din club erau romani), aveai impresia ca esti in Obsession in Cluj,,,,
Asadar, 6000 de kilometri distanta si totusi in primul club in care am mers am dat de muzica romaneasca...am ramas placut surprins, m-am simtit destul de bine trebuie sa recunosc. Era putina mandrie in mine..Romania era in centrul distractiei acolo...si desigur fetele noastre erau sus...pe bar...cum sar;).
Am avut ocazia sa cunosc in da club si un moldovean din Republica, ce sta de 6 ani in Wildwood. A renuntat la o slujba la Ambasada Lituaniei in Chisinau, pentru a lucra ca pescar in USA...El zice ca e mai satisfacut aici...si ca nu ii placeau deplasarile dese Lituania - Rep. Moldova...oricum, are casa, masa aici...O petrecere e deja programata la el.
Un lucru deranjant e faptul ca la 3 dimineata toate cluburile din oras se inchid. Astfel, esti nevoit sa pleci in mijlocul distractiei...Ei bine, asta e un lucru diferit fata de ce se intampla in Romania, asta e sigur.
Cati DJ romani sunt in Wildwood??? Vom afla in episodul urmator;)
Dupa o luna petrecuta in WILDWOOD am reusit in sfarsit sa explorez viata de noapte. Am fost la o asa numita European Party, intr-un club (random) pe o terasa la etaj, care s-a dovedit a fi de fapt o Romanian Party...Cred ca e usor de ghicit ce nationalitate avea DJ-ul rezident din clubul respectiv:d???!!!!???... Il cheama Bogdan si e din Alba...fost dj in Bamboo, dupa spusele sale. E de cativa ani in Wildwood si promoveaza muzica romaneasca printre americani si europeni in acelasi timp:D.
Au fost vreo 8 piese romanesti numai intr-o ora si jumatate cat am stat in club. Dansau mexicanii, rusii, americanii (si ce alte natii or mai fi fost pe acolo) pe Guess Who, Alexandra Stan si Christian D, ceva de speriat. La un moment dat am auzit si „sus pe bar”...asa ca atmosfera era ca intr-un club din tara. Presarat cu Jager si cateva beri, si binenteles cu un dulce grai romanesc in jur (cred ca vreo 30 % din oamenii din club erau romani), aveai impresia ca esti in Obsession in Cluj,,,,
Asadar, 6000 de kilometri distanta si totusi in primul club in care am mers am dat de muzica romaneasca...am ramas placut surprins, m-am simtit destul de bine trebuie sa recunosc. Era putina mandrie in mine..Romania era in centrul distractiei acolo...si desigur fetele noastre erau sus...pe bar...cum sar;).
Am avut ocazia sa cunosc in da club si un moldovean din Republica, ce sta de 6 ani in Wildwood. A renuntat la o slujba la Ambasada Lituaniei in Chisinau, pentru a lucra ca pescar in USA...El zice ca e mai satisfacut aici...si ca nu ii placeau deplasarile dese Lituania - Rep. Moldova...oricum, are casa, masa aici...O petrecere e deja programata la el.
Un lucru deranjant e faptul ca la 3 dimineata toate cluburile din oras se inchid. Astfel, esti nevoit sa pleci in mijlocul distractiei...Ei bine, asta e un lucru diferit fata de ce se intampla in Romania, asta e sigur.
Cati DJ romani sunt in Wildwood??? Vom afla in episodul urmator;)
duminică, 10 iulie 2011
Fericirea ca la carte ;)
Omu’ plop, avand o legatura stransa cu copacii...(evident)...are tendinta de a mai rasfoi din cand in cand cate o carte (obiect alcatuit din corpurile rudelor de seva).
Cel mai recent exemplar de acest gen a fost unul despre cum putem defini fericirea si care ar fi principalele modalitati prin care putem atinge stari ce sunt compatibile cu aceasta traire. Pornesc de la premisa ca toti oamenii cauta fericirea in viata. Asa ca o sa impartasesc cateva dintre concluziile desprinse in urma cetaniilor...
Unu la mana...Invariabil, starea de fericire apare in urma eliberarii unor substante in corp, cum ar fi dopamina, sau adrenalina...asadar, fericire fara trup nu se poate....cred ca asta era evident:D. Prin urmare, o cale usoara de a fi fericit este sa faci lucruri care fac placere corpului...sa mananci, sa faci sex, sa bei;)...asta in caz ca ai nevoie de o doza imediata de fericire....totusi,problema e putin mai complexa.
Doi la mana...nefericirea (necazuri si suparaaaari...cum frumos interpreta ceva manelist:D) nu presupune neaparat lipsa fericirii. Parti diferite din creier controleaza cele doua stari...prin urmare poti fi si fericit si nefericit in acelasi timp.
Trei la mana....fericirea depinde de sistemul politic al unei tari si de ierarhii...oamenii care nu au controlul asupra propriei vieti si carora li se spune ce sa faca nu sunt atat de fericiti precum cei care dispun de libertate de a-si controla propria viata.
Patru la mana....poti atinge o stare de fericire doar daca ai o viata activa...inactivitatea te impinge la depresii. De aceea un concediu nu e adecvat cand treci printr-o perioada nefericita.
Cinci la mana...diversitatea e unul dintre secretele fericirii....totdeauna trebuie sa cauti ceva nou...sau daca nu vrei, din comoditate, obisnuinta etc., macar sa privesti lucrurile vechi din perspective diferite.
Sase la mana....nu exista o definitie concreta sau unica a fericirii, insa e clar ca are legatura cu oamenii din jurul tau. Asadar, o viata sociala cat mai activa reprezinta elementul esential in atingerea acestei stari.
In al saptelea rand....oamenii au o predispozitie catre tragic. Lucrurile negative sunt percepute mai intens si mai repede decat cele pozitive, de aceea trebuie sa deprinzi, in timp, cum sa inclini balanta. O cutuma a evolutiei este aceea ca oamenii vor cauta intotdeauna mai degraba sa evite nefericirea, decat sa caute fericirea si asta ii poate abate de la o cale mult mai buna.
Asadar....happinness doesn't seem to be loneliness....I’m just sayin’...
Si ceva ce nu scrie la carte, dar care a reiesit din experienta de viata a omului plop....De cele mai multe ori nu ne dam seama cat de fericiti am fost la un moment dat, decat retrospectiv. Important este sa ne dam seama, candva, oricand, care sunt lucrurile care ne produc o stare de bine si sa incercam sa le repetem ori de cate ori putem. Autocunoasterea joaca si ea un rol important. Insa pentru a te cunoaste cat mai bine trebuie sa fii sincer cu tine...pentru ca daca nici cu propria persoana nu poti fi sincer, atunci cu cine??!!
Cum zicea si un mare filozof roman...Daca nu Fizz, atunci cine??!!;)
Nota de subsol: Cartea se numeste "Formula fericirii" si este scrisa de Stephen Klein
Cel mai recent exemplar de acest gen a fost unul despre cum putem defini fericirea si care ar fi principalele modalitati prin care putem atinge stari ce sunt compatibile cu aceasta traire. Pornesc de la premisa ca toti oamenii cauta fericirea in viata. Asa ca o sa impartasesc cateva dintre concluziile desprinse in urma cetaniilor...
Unu la mana...Invariabil, starea de fericire apare in urma eliberarii unor substante in corp, cum ar fi dopamina, sau adrenalina...asadar, fericire fara trup nu se poate....cred ca asta era evident:D. Prin urmare, o cale usoara de a fi fericit este sa faci lucruri care fac placere corpului...sa mananci, sa faci sex, sa bei;)...asta in caz ca ai nevoie de o doza imediata de fericire....totusi,problema e putin mai complexa.
Doi la mana...nefericirea (necazuri si suparaaaari...cum frumos interpreta ceva manelist:D) nu presupune neaparat lipsa fericirii. Parti diferite din creier controleaza cele doua stari...prin urmare poti fi si fericit si nefericit in acelasi timp.
Trei la mana....fericirea depinde de sistemul politic al unei tari si de ierarhii...oamenii care nu au controlul asupra propriei vieti si carora li se spune ce sa faca nu sunt atat de fericiti precum cei care dispun de libertate de a-si controla propria viata.
Patru la mana....poti atinge o stare de fericire doar daca ai o viata activa...inactivitatea te impinge la depresii. De aceea un concediu nu e adecvat cand treci printr-o perioada nefericita.
Cinci la mana...diversitatea e unul dintre secretele fericirii....totdeauna trebuie sa cauti ceva nou...sau daca nu vrei, din comoditate, obisnuinta etc., macar sa privesti lucrurile vechi din perspective diferite.
Sase la mana....nu exista o definitie concreta sau unica a fericirii, insa e clar ca are legatura cu oamenii din jurul tau. Asadar, o viata sociala cat mai activa reprezinta elementul esential in atingerea acestei stari.
In al saptelea rand....oamenii au o predispozitie catre tragic. Lucrurile negative sunt percepute mai intens si mai repede decat cele pozitive, de aceea trebuie sa deprinzi, in timp, cum sa inclini balanta. O cutuma a evolutiei este aceea ca oamenii vor cauta intotdeauna mai degraba sa evite nefericirea, decat sa caute fericirea si asta ii poate abate de la o cale mult mai buna.
Asadar....happinness doesn't seem to be loneliness....I’m just sayin’...
Si ceva ce nu scrie la carte, dar care a reiesit din experienta de viata a omului plop....De cele mai multe ori nu ne dam seama cat de fericiti am fost la un moment dat, decat retrospectiv. Important este sa ne dam seama, candva, oricand, care sunt lucrurile care ne produc o stare de bine si sa incercam sa le repetem ori de cate ori putem. Autocunoasterea joaca si ea un rol important. Insa pentru a te cunoaste cat mai bine trebuie sa fii sincer cu tine...pentru ca daca nici cu propria persoana nu poti fi sincer, atunci cu cine??!!
Cum zicea si un mare filozof roman...Daca nu Fizz, atunci cine??!!;)
Nota de subsol: Cartea se numeste "Formula fericirii" si este scrisa de Stephen Klein
joi, 7 iulie 2011
USA vs. Romania (part 1)
Au trecut deja 3 saptamani de cand sunt in tara tuturor posibilitatilor si am avut timp sa-mi formez o opinie despre americani… Nu-mi plac deloc. Cand ii vad cum vin si isi iau zece pungi de chips-uri, zece sandvis-uri si coca- cola diet ma calca pe nervi. Oare nu deduc ei cu capul lor ca degeaba isi iau suc dietetic daca il combina cu carne si junk food?? Mi se pare de bun simt.
Faptul ca nu stiu ca romanii nu vorbesc rusa, sau pe ce continent e Serbia te inspaimanta putin. Ei chiar nu cunosc lumea din jur. E ca si cum ar trai intr-o bula, in care invata numai despre United States of America si cat de norocosi sunt ceilalti ca poporul american exista pe Pamant. Pentru ei restul lumii e ca un spectacol la care se uita de undeva din tribune (asta daca se uita). Se lauda cu faptul ca exista libertate religioasa in America, ca it’s a great country because you are free, insa lucrurile nu stau chiar asa.
Tot ce fac americanii e sa munceasca. Muncesc, castiga foarte bine intradevar, isi achizitioneaza masini mari (pentru ca totul in America e mare), si apoi cheltuiesc…Cultura lor pentru mancare nesanatoasa nu e doar un mit. Am luat parte la un gratar de ziua Independentei, organizat de John, proprietarul casei unde locuim. Mancarea…ca la McDonald’s…carnea incapea intr-un butoi.De altfel, John a recunoscut ca ii place foarte mult sa manance, ceea ce se si vede pe trupul lui…si ca ii place mancarea dulce….
Norocul lui ca traieste in USA, pentru ca aici totul e dulce. E de mirare cum sarea a reusit sa ramana sarata:D…desi nici aceasta nu are acelasi gust…e cu diferite arome….
Americanii vorbesc mult, dar nu spun practic nimic. Totul se rezuma la proprietatile lor, la cum petrec, cat de meseriasi sunt copiii lor, chiar daca de fapt sunt doar niste supraponderali care beau si mananca toata ziua…
Oricat de multe defecte ar avea neamul romanesc, parca tot e mai interesant sa traiesti cu romani in jur decat cu americani. E mai divers, e mai plin de viata.
Si ei au aceleasi probleme cu politica. Multi nu sunt de acord cu socialsimul promovat de Obama. Fraze precum …sigur,toti sa aiba parte de acelasi tratament medical, educational etc. dar cineva trebuie sa plateasca pentru asta…si cine plateste?..noi poporul …suna destul de cunoscute si noua romanilor. E doar alta palarie…Maria e aceeasi…de fapt e Mariah..
Au si ei un Mircea Badea al lor…se numeste Glenn Beck daca am retinut bine…care critica dur la radio si televiziune puterea…el e de parere ca Obama vorbeste frumos, dar doar daca are un prompter in fata si ca sistemul politic e oligarhic. Grupuri de interese cat incape…Diferentele mari intre noi si ei??... Kilogramele in plus pe care le detin, alaturi de masinile si casele mari. Acestea insa nu pot sa substituie cultura generala si lucrurile spirituale de bun simt, pe care romanii, cred eu, le au.
In concluzie, nu as alege sa locuiesc in SUA. Desigur, poate sa vii sa muncesti pentru un an, sa castigi cateva mii de dolari, e un lucru viabil, dar daca stai prea mult exista riscul sa te indoctrinezi. Oricum o sa ai un job solicitant, care iti este lasat tie de catre americanii care considera probabil ca se injosesc muncind ce faci tu.
Oricat de blamata e Romania, sunt de parere ca avem mai multa viata in noi si un spirit mult mai jovial decat americanii, ceea ce face din tara noastra o tara mai placuta pentru locuit. Totul e doar vorba goala aici…In afara de cultura pentru munca, care probabil ar trebui cultivata mai mult si la noi.. si cultura de porumb:D…orice alta cultura nu prea iese la suprafata…
As avea mai multe de spus…insa nu le pot condensa pe toate aici…si nici nu prea am timp din cauza job-ului, dar o sa revin cu impresii…pentru ca orice se poate spune despre noi, romanii, insa nu ca nu am fi plini de impresii…
miercuri, 29 iunie 2011
Wildwood...on the beach
Odata ce am parasit New York-ul, am dat de o Americă mai potrivita gusturilor mele. Mergând inspre sud, pe coasta estica, orasele au devenit din ce in ce mai placut de privit. Casele sunt, fara nicio exceptie, albe, din lemn (stilul anilor 60), gazonul e de un verde ce te improspateaza si e tuns pretutindeni.
Totul este curat, ordonat si daca adaugi soarele puternic si oceanul ce se desfasoara in imediata apropiere, iti apare in fata ochilor locul perfect in care iti poti petrece vacanta. Comparativ cu statiunile de pe litoralul nostru, care te obosesc mai mult decat te relaxeaza, aici chiar simti ca te retragi intr-un loc in care poti sa uiti de toate. Incepand cu Atlantic City, care pare un mare platou de filmare, cu multe spatii deschise si cladiri futuriste si pana la Cape May, orasele pastreaza un stil aerisit, de vacanta.
Wildwood este situat pe o insula si e o statiune in care multi americani, in special din “Philly”, vin in week-end sa faca gratare (barbecue):D... si sa bea bere. Plaja e incapatoare, nu atat de lunga, insa foarte lata...in unele locuri are cel putin 300 de metri in latime. Nisipul e fin si curat, fara scoici sau scrumuri de tigara si cu turnurile de salvamari, postate din 30 in 30 de metri, seamana cu plaja din Batwatch. Pamela Anderson iesind din ocean, cum altfel decat uda, ar intregi probabil imaginea...
Orasul in sine e strabatut tot de strazi perpendiculare, ca si New York-ul (keep it simple) si e intins pe o suprafata destul de mare. Tinand cont ca e un oras cam cat Vatra Dornei dupa numarul de locuitori, suprafata acoperita e de vreo 5 ori mai mare. E nevoie de spatiu pentru ca vara afluxul de americani e destul de important...Totusi, deocamdata nu e atat de aglomerat... e multa liniste.. .Studentii sunt cei care mai animeaza noptile...in special bulgarii care stau pe strada cu noi;)..(si aici vecinii nostri sunt tot bulgari)
Insa nici romanii nu ar face neamul de rusine daca s-ar strange laolalta...Am intalnit cel putin 15 studenti romani, care la randul lor mai stiu tot cam atatia compatrioti veniti in Wildwood, asadar atmosfera e destul de familiara. Cu doua clujence chiar ne-am imprietenit cam mult...am ajuns la stadiul in care ne vizitam, asa ca incepe sa se inchege o gasca pentru o petrecere cu tema nationalista. Bulgarii au steagul national arborat la casa unde stau, asa ca trebuie sa ripostam (daca gasim un steag al Romaniei pe aici:D)
Asta e partea cu travel...in ce priveste work...prima saptamana am fost casier la WAWA, un lant de supermarket-uri aflat in 5 state americane. E o afacere de familie, cu o cifra de afaceri de 4 miliarde de dolari, si 574 de magazine. WAWA e vestit pentru sandvich-urile sale (pe care ti le faci tu digital cum iti place) si pentru diferitele si ciudatele sortimente de cafea oferite.
Magazinul la care lucrez e foarte aglomerat deoarece se afla pe principala artera din oras, asa ca a fi casier inseamna activitate continua. 8 ore cu pauza de jumatate de ora. Nu prea ai timp de small talk-uri cu ceilalti angajati, numai din treacat...In afara de momentul din zi cand vine o rusoaica blonda (clienta fidela) cu care schimb priviri pline de inteles si cuvinte cu subinteles, totul este destul de tern.
Trebuie sa stii unde se afla sutele de sortimente de tigari, sa descifrezi ce vor sa cumpere mexicanii:d si sa actionezi cat mai repede. Managerii magazinului sunt obisnuiti cu studentii straini, asa ca sunt intelegatori, dar nici nu-ti prea convine tie sa ai clienti nervosi ca asteapta prea mult la coada. Oricum, am deprins cateva taine de casierie intr-o saptamana. Saptamana asta o sa lucrez in tura de noapte (cea de zi in Romania) si o sa fac, pe langa casierie, si sandvis-uri la americani.
In rest, plaja, soare si nopti lungi de poker cu Cristi, 2 sarbi, un muntenegrean si un macedonean, colegii de apartament/casa. Nu prea am explorat viata de noapte inca, dar va veni timpul si pentru asta...
It’s all good......;)
Totul este curat, ordonat si daca adaugi soarele puternic si oceanul ce se desfasoara in imediata apropiere, iti apare in fata ochilor locul perfect in care iti poti petrece vacanta. Comparativ cu statiunile de pe litoralul nostru, care te obosesc mai mult decat te relaxeaza, aici chiar simti ca te retragi intr-un loc in care poti sa uiti de toate. Incepand cu Atlantic City, care pare un mare platou de filmare, cu multe spatii deschise si cladiri futuriste si pana la Cape May, orasele pastreaza un stil aerisit, de vacanta.
Wildwood este situat pe o insula si e o statiune in care multi americani, in special din “Philly”, vin in week-end sa faca gratare (barbecue):D... si sa bea bere. Plaja e incapatoare, nu atat de lunga, insa foarte lata...in unele locuri are cel putin 300 de metri in latime. Nisipul e fin si curat, fara scoici sau scrumuri de tigara si cu turnurile de salvamari, postate din 30 in 30 de metri, seamana cu plaja din Batwatch. Pamela Anderson iesind din ocean, cum altfel decat uda, ar intregi probabil imaginea...
Orasul in sine e strabatut tot de strazi perpendiculare, ca si New York-ul (keep it simple) si e intins pe o suprafata destul de mare. Tinand cont ca e un oras cam cat Vatra Dornei dupa numarul de locuitori, suprafata acoperita e de vreo 5 ori mai mare. E nevoie de spatiu pentru ca vara afluxul de americani e destul de important...Totusi, deocamdata nu e atat de aglomerat... e multa liniste.. .Studentii sunt cei care mai animeaza noptile...in special bulgarii care stau pe strada cu noi;)..(si aici vecinii nostri sunt tot bulgari)
Insa nici romanii nu ar face neamul de rusine daca s-ar strange laolalta...Am intalnit cel putin 15 studenti romani, care la randul lor mai stiu tot cam atatia compatrioti veniti in Wildwood, asadar atmosfera e destul de familiara. Cu doua clujence chiar ne-am imprietenit cam mult...am ajuns la stadiul in care ne vizitam, asa ca incepe sa se inchege o gasca pentru o petrecere cu tema nationalista. Bulgarii au steagul national arborat la casa unde stau, asa ca trebuie sa ripostam (daca gasim un steag al Romaniei pe aici:D)
Asta e partea cu travel...in ce priveste work...prima saptamana am fost casier la WAWA, un lant de supermarket-uri aflat in 5 state americane. E o afacere de familie, cu o cifra de afaceri de 4 miliarde de dolari, si 574 de magazine. WAWA e vestit pentru sandvich-urile sale (pe care ti le faci tu digital cum iti place) si pentru diferitele si ciudatele sortimente de cafea oferite.
Magazinul la care lucrez e foarte aglomerat deoarece se afla pe principala artera din oras, asa ca a fi casier inseamna activitate continua. 8 ore cu pauza de jumatate de ora. Nu prea ai timp de small talk-uri cu ceilalti angajati, numai din treacat...In afara de momentul din zi cand vine o rusoaica blonda (clienta fidela) cu care schimb priviri pline de inteles si cuvinte cu subinteles, totul este destul de tern.
Trebuie sa stii unde se afla sutele de sortimente de tigari, sa descifrezi ce vor sa cumpere mexicanii:d si sa actionezi cat mai repede. Managerii magazinului sunt obisnuiti cu studentii straini, asa ca sunt intelegatori, dar nici nu-ti prea convine tie sa ai clienti nervosi ca asteapta prea mult la coada. Oricum, am deprins cateva taine de casierie intr-o saptamana. Saptamana asta o sa lucrez in tura de noapte (cea de zi in Romania) si o sa fac, pe langa casierie, si sandvis-uri la americani.
In rest, plaja, soare si nopti lungi de poker cu Cristi, 2 sarbi, un muntenegrean si un macedonean, colegii de apartament/casa. Nu prea am explorat viata de noapte inca, dar va veni timpul si pentru asta...
It’s all good......;)
duminică, 19 iunie 2011
New York...20 million people, 20 million rats
Dupa 2 zile pe drumuri si aproape 30 de ore nedormite, am ajuns intr-un sfarsit pe aeroportul JFK. Prima impresie cand am pasit in aeroport a fost una nu prea placuta. Am mers spre iesire printr-un hol aflat la subsol care parea efectiv parasit. Comparand cu ce am gasit la Budapesta in aeroport (care personal mi s-a parut cel mai bine organizat si modern aeroport in care am fost), JFK este mult sub nivel. Atat in ce priveste gradul de modernitate, cat si in ce priveste intretinerea cladirii. Totul parea neingrijit.
La prima impresie proasta au contribuit si nenumaratii pirati,care ne-au abordat pentru un transport ieftin catre New Yorker Hotel din Manhattan, locul unde trebuia sa ne cazam. Pana la urma am gasit un black guy legal, cu casa de marcat, si am ajuns teferi la destinatie.
Senzatia pe care am avut-o inca de pe drumul spre hotel, privind din autobuz, a fost ca ma aflu intr-un film american. Chiar asa este viata cum apare in filme, cu casele de la periferie asemanatoare, cu gratii la usi si la geamuri si negri care stau pe scari si povestesc cu prietenii lor gangsta. Diferenta intre stilul de viata al americanilor si al europenilor este imediat vizibila. Totul este pur si simplu diferit. De la masinile lungite si latite inutil, pana la modul cum merg omenii pe strada, senzatia de noutate e puternica.
Imediat ce am intrat in orasul propriu-zis, cladirile impunatoare au acoperit soarele si curiozitatea te impingea sa te uiti pe geam, sa cauti empire state building sau chrysler tower. Am avut sansa sa stau langa o studenta din Turcia, care fusese si anul trecut in New York, si ea mi-a aratat din mers cateva cladiri importante si locuri faimoase.
Prima seara am petrecut-o in hotel, fiindca trebuia sa recuperez cumva cele 30 de ore nedormite, insa a doua zi am mers in incursiune. Mergand pe strada, am dat intamplator peste sediul New York Times, o cladire care nu se mai termina. Aici am vazut la tigara,socializand, toate rasele posibile (negri, asiatici, blonzi, indieni). De fapt pe strada majoritatea oamenilor pe care ii vezi sunt negri. Slujbele ce presupun contactul cu publicul sunt executate de negri in general. Asiaticii sunt pe locul 2.
Tot asa, indreptandu-ne catre Empire State Building, am dat de un anunt cu Muzeul Madame Tussauds. Entuziasmul ne-a cuprins atat pe mine,cat si pe Cristi, si pe romaneste am zis ca il vizitam, bag ....., oricat ar fi. La intrarea muzeului era postat in strada Samuel L. Jackson din ceara, ademenindu-te sa intri....asa ca am intrat. Ne-am usurat de 40 de dolari fiecare, insa de la Angelina Jolie, la Elvis Presley sau Charlie Chaplin, am facut fotografii pe rand cu fiecare dintre ei pana s-au descarcat bateriile de la aparat. Am stat pana si pe scaunul din biroul oval, alaturi de Barack Obama & Wife.
Plimbarea a continuat catre Empire State Building, pe care surprinzator ne-a fost destul de greu sa o recunoastem...pana la urma am nimerit-o, am intrat inauntru, dar nu am mai urcat pana sus, deoarece costa vreo 30 de dolari, iar banii nostri ii luasera deja Brad Pitt si Justin Bieber...
Ce am constatat in urma plimbarii e ca un alt lucru pentru care ar trebui sa fie vestit New York-ul este numarul de gunoaie de pe strada, unul dintre cele mai mari pe cap de locuitor din cate am vazut. La fel si cu sobolanii, care isi savureaza cina de fata cu trecatorii, nestingheriti. Mizeria de pe strada si mirosurile pe care le intalnesti in amiaza mare te duc cu gandul la Egipt mai degraba, doar daca ridici privirea realizezi ca esti de fapt in New York. Daca ai tine ochii inchisi te-ai simti intr-un oras sarac.
Dincolo de asta insa, daca vezi locuri precum Times Square noaptea, sau Central Parc (nu am ajuns sa-l vizitez din pacate, poate la intoarcere, dar am auzit review-uri bune), iti ramane in minte o imagine generala pozitiva despre New York si uiti in mare masura de sobolani....
Imaginea Americii se vinde la orice colt de strada, uneori sub forma de femeie imbracata in minijup cu steagul SUA, care face poze pentru tips-uri cu trecatorii, alteori luand forma oamenilor vopsiti in culorile steagului americii, sau imbracati in spiderman...se vinde si se vinde scump. Ca sa mananci in Manhattan o masa decenta la un fast food, trebuie sa lasi din buzunare cel putin 15 dolari. Aici vorbesc de 2 sandvis-uri (ca din 1 nu te saturi la cat e de mic) si un suc.
Azi am plecat spre New Jersey, si din small talk-urile avute cu americanii intalniti, viata e mai ieftina acolo. New York-ul e un oras impresionant , insa atmosfera e una apasatoare. Europenii, chiar daca nu au cladiri atat de inalte, reusesc sa fie cu un etaj mai sus decat americanii.
miercuri, 8 iunie 2011
Geezus...online
Lucrand la un proiect pentru facultate despre manastirile din Maramures, am ajuns pe site-ul http://www.crestinortodox.ro/. Aici am gasit o sectiune care mi-a sarit in ochi instant....TRIMITE POMELNICE...!!!????.
Am ramas de genul ...whaaaat??? Primul meu gand (dupa ce am schitat un zambet), a fost ca accesand acea sectiune poti sa trimiti un mail cu un pomelnic catre o Biserica din tara. Ei bine asa si era, numai ca, pe langa mail trebuia sa introduci si codul de la Master Card, Visa Electronic etc.
Asadar, dincolo de faptul in sine ca a trimite pomelnice prin mail mi se pare la fel de compatibil precum o baba pilotand un F-16, faptul ca trebuie sa platesti cu cardul pentru ca pomelnicul sa-ti fie citit, sfideaza gravitatia mai mult decat avionul babei.:D. Binenteles, plata se face in functie de numarul de zile in care vrei sa fii pomenit...incepand de la 6,2 euro/saptamana :d si primesti si factura pentru serviciile prestate.
Imi si imaginez un preot/calugar stand in fata calculatorului, adunand pomelnicele si apoi binenteles verificand contul de la BCR (Banca Crestina Romana:d). Dupa aceea va selecta mai mult ca sigur pomelnicele achitate, spre a fi date spre citire. Desigur, daca unii bani nu au fost virati (din vina bancii)in contul Bisericii, serviciul de pomenire nu va putea fi executat. Costurile cu pomenirea trebuie acoperite cumva...nu e asa simplu cum crede lumea.
Acestea fiind zise, puteti purcede spre a elabora un pomelnic online, insa luati aminte sa aveti "at all time" cardul alimentat cu euro, pentru ca altfel o sa ramaneti nepomeniti:)
Am ramas de genul ...whaaaat??? Primul meu gand (dupa ce am schitat un zambet), a fost ca accesand acea sectiune poti sa trimiti un mail cu un pomelnic catre o Biserica din tara. Ei bine asa si era, numai ca, pe langa mail trebuia sa introduci si codul de la Master Card, Visa Electronic etc.
Asadar, dincolo de faptul in sine ca a trimite pomelnice prin mail mi se pare la fel de compatibil precum o baba pilotand un F-16, faptul ca trebuie sa platesti cu cardul pentru ca pomelnicul sa-ti fie citit, sfideaza gravitatia mai mult decat avionul babei.:D. Binenteles, plata se face in functie de numarul de zile in care vrei sa fii pomenit...incepand de la 6,2 euro/saptamana :d si primesti si factura pentru serviciile prestate.
Imi si imaginez un preot/calugar stand in fata calculatorului, adunand pomelnicele si apoi binenteles verificand contul de la BCR (Banca Crestina Romana:d). Dupa aceea va selecta mai mult ca sigur pomelnicele achitate, spre a fi date spre citire. Desigur, daca unii bani nu au fost virati (din vina bancii)in contul Bisericii, serviciul de pomenire nu va putea fi executat. Costurile cu pomenirea trebuie acoperite cumva...nu e asa simplu cum crede lumea.
Acestea fiind zise, puteti purcede spre a elabora un pomelnic online, insa luati aminte sa aveti "at all time" cardul alimentat cu euro, pentru ca altfel o sa ramaneti nepomeniti:)
duminică, 5 iunie 2011
Simplu sau nimic (Elucubratie de Om- Plop)
Ai pierdut totul .... sau mai bine spus n-ai avut niciodata nimic!
Cand dai nas in nas cu realitatea si vezi ca esti destul de singur in lumea asta si ce e si mai urat e ca nici nu se intrevede ceva, intervine anxietatea. Atunci iti lipseste viziunea si capacitatea de a-ti da seama ce te defineste ca persoana. Iti este greu sa te exprimi pentru ca nu e nimic coerent in mintea ta si esti intr-o continua incercare de a-ti gasi un stalp de care sa te agati, o baza pe care sa construiesti.
Stii ca ai vrea sa traiesti ceva mai complex, dar nu stii ce, nu stii nici macar ce te-ar multumi cat de cat...Da, poate stii ca vrei sa faci lucruri bune, sa nu superi pe nimeni, dar sa fie asta scopul??
Asta e mai mult calea. Scopul ar trebui sa fie al tau si numai al tau, al tau pentru tine. Stai si iti storci creierii pentru a-ti gasi scopul si paradoxul e ca asta nu te face sa te simti mai bine, ci, din contra, mai neputincios cand vezi ca nu-l gasesti....pur si simplu nu e acolo.Cu cat stai mai mult si analizezi, cu atat impiedici fortele neelucidate ale hazardului sa lucreze in favoarea ta.
Solutia e sa lasi lucrurile sa mearga de la sine (keep it simple),sa primesti cu mintea deschisa orice provocare ti se ofera si din intamplari, sau din intamplare, o sa descoperi scopul. E ciudat pentru ca aproape mereu cei care nu isi pun asa problema au parte de tot ce-ti doresti tu. Oricat de nedrept ar parea, doar daca gandesti simplu, vei trai lucruri complexe, poate fara sa constientizezi importanta lor pe moment, insa le vei trai.
Un lucru complex incepe prin a fi simplu!
Cand dai nas in nas cu realitatea si vezi ca esti destul de singur in lumea asta si ce e si mai urat e ca nici nu se intrevede ceva, intervine anxietatea. Atunci iti lipseste viziunea si capacitatea de a-ti da seama ce te defineste ca persoana. Iti este greu sa te exprimi pentru ca nu e nimic coerent in mintea ta si esti intr-o continua incercare de a-ti gasi un stalp de care sa te agati, o baza pe care sa construiesti.
Stii ca ai vrea sa traiesti ceva mai complex, dar nu stii ce, nu stii nici macar ce te-ar multumi cat de cat...Da, poate stii ca vrei sa faci lucruri bune, sa nu superi pe nimeni, dar sa fie asta scopul??
Asta e mai mult calea. Scopul ar trebui sa fie al tau si numai al tau, al tau pentru tine. Stai si iti storci creierii pentru a-ti gasi scopul si paradoxul e ca asta nu te face sa te simti mai bine, ci, din contra, mai neputincios cand vezi ca nu-l gasesti....pur si simplu nu e acolo.Cu cat stai mai mult si analizezi, cu atat impiedici fortele neelucidate ale hazardului sa lucreze in favoarea ta.
Solutia e sa lasi lucrurile sa mearga de la sine (keep it simple),sa primesti cu mintea deschisa orice provocare ti se ofera si din intamplari, sau din intamplare, o sa descoperi scopul. E ciudat pentru ca aproape mereu cei care nu isi pun asa problema au parte de tot ce-ti doresti tu. Oricat de nedrept ar parea, doar daca gandesti simplu, vei trai lucruri complexe, poate fara sa constientizezi importanta lor pe moment, insa le vei trai.
Un lucru complex incepe prin a fi simplu!
Ceva trebuia sa se intample!!!
Cum incepi aproape orice lucru in viata, din plictiseala:D, asa a venit si momentul in care m-am decis ca-i musai sa am un blog. S-a intamplat dupa un somn linistitor, in decursul caruia am simtit ca trebuie luata o atitudine, atat in ce priveste persoana mea, cat si in ce priveste persoanele altora. Nu stiu exact ce fel de atitudine, dar una e clar ca trebuie luata.
Pe principiul...da' ce eu nu pot?
Daca tot avem atatea obiectii, ca neam, de ce nu am obiecta intr-o maniera care sa aiba si un impact putin mai mare decat datul din gura. Poate, cu ajutorul blogului,o sa mai fac pe cineva sa ia atitudine si o sa simt ca se intampla ceva. Ce-o sa scriu pe blog, inca nu stiu, dar orice as scrie voi avea satisfactia de a nu ma considera pasiv, ci proactiv. O sa incerc sa cultiv spiritul critic, fie prin criticile pe care o sa le aduc eu, fie prin cele pe care o sa le primesc de la altii....oricum ar fi ... spiritul critic castiga:)
Daca o sa fie ceva de coroana omului-plop vom vedea in episodele urmatoare. Cert e ca el va incerca sa fie echidistant si va pleca intr-o calatorie peste mari si tari, de unde va avea posibilitatea sa faca o analiza prin comparatie. Trebuie sa vedem daca ce traim noi aici poate fi imbunatatit, pentru ca, poate gusturile nu se discuta, dar se pot educa.
Semnat : proaspatul venit pe lumea online...Omul-Plop
Pe principiul...da' ce eu nu pot?
Daca tot avem atatea obiectii, ca neam, de ce nu am obiecta intr-o maniera care sa aiba si un impact putin mai mare decat datul din gura. Poate, cu ajutorul blogului,o sa mai fac pe cineva sa ia atitudine si o sa simt ca se intampla ceva. Ce-o sa scriu pe blog, inca nu stiu, dar orice as scrie voi avea satisfactia de a nu ma considera pasiv, ci proactiv. O sa incerc sa cultiv spiritul critic, fie prin criticile pe care o sa le aduc eu, fie prin cele pe care o sa le primesc de la altii....oricum ar fi ... spiritul critic castiga:)
Daca o sa fie ceva de coroana omului-plop vom vedea in episodele urmatoare. Cert e ca el va incerca sa fie echidistant si va pleca intr-o calatorie peste mari si tari, de unde va avea posibilitatea sa faca o analiza prin comparatie. Trebuie sa vedem daca ce traim noi aici poate fi imbunatatit, pentru ca, poate gusturile nu se discuta, dar se pot educa.
Semnat : proaspatul venit pe lumea online...Omul-Plop
Abonați-vă la:
Postări (Atom)